Jurnalul lui Hayal: Black is not Friday

Jurnalul lui Hayal: Black is not Friday

   Obișnuiam să fiu un vânător de reduceri și să cumpăr mai mult decât era nevoie. De ce? Pentru că… reducere. Dar odată cu apariția fenomenului de Black Friday, pasiunea mea pentru cumpărături se transformase într-o mică obsesie. Adică dulapurile din casă erau pline până la refuz, de la simple cămăși până la o mulțime de genți de damă și nu numai.

   Momentul când am decis că trebuie să schimb ceva cu adevărat în garderobă, dar și în mintea mea, s-a întâmplat într-o zi când veneam de la mall, logic, cu câteva pungi pline. Am dat să deschid dulapul ca să pot îndesa și celelalte lucruri când, după ultima bluză ,,aranjată”, toate obiectele din dulap au căzut  peste mine. Pentru câteva secunde rămăsesem îngropată în kilogramele de haine, genți și vreo doi pantofi. Și să știți că hainele sunt foarte dureroase, nu e de joacă cu ele.

   Două zile am stat închisă în casă pentru a-mi desluși misterele care se aflau în interiorul dulapurilor și sertarelor din întreaga locuință. Saci imenși de piese vestimentare i-am aruncat sau donat și am realizat cât spațiu aveam pentru cu totul altceva, nu doar pentru haine sau pantofi. De atunci, încerc să-mi cumpăr doar ceea ce am nevoie expres sau îmi doresc cu adevărat, nu doar pentru că este la reducere sau este de brand.

   Mă gândesc atent- ce îmi place, ce îmi trebuie, cum se așează pe mine, prețul, calitatea. Nu sunt genul de persoană care să spună ”Tocmai am cumpărat de pe Answear.ro o bluză albă de la Tommy Hilfiger. Și de ce ai luat-o? Pentru că e de brand…și pentru că Tommy Hilfiger.” Pentru mine nu asta contează. Fac curat mai des în dulap și mă gândesc de ce mai am nevoie, iar când ajung în mall sau pe magazinele online mă bazez pe conceptul calitate-preț. Dacă găsesc un articol care îmi place, dar bugetul nu îmi permite încă, aștept prima reducere care vine sau strâng bani pentru acel obiect. Mă dau cu părerea împreună cu prietenii mei, dacă merită sau nu. Înainte nici nu-i ascultam dacă îmi ziceau că respectiva pereche de pantofi nu merită sau ceva de genul, doar cumpăram și cumpăram. Asta până când am ajuns să mi le pun în cap, la propriu. Acum cu greu mai ajunge ceva în wishlist-ul meu. Iar la acest capitol nu mă rezum doar la piese vestimentare, ci și la cosmetice, electronice, electrocasnice etc. După această schimbare am economisit mai mulți bani și am reușit să-i pun în practică sub alte forme, cum ar fi cărți, filme și chiar vacanțe.

   Pe scurt, e frumos să cumperi, dar trebuie să ai mare grijă că niciodată nu știi când te trezești un shopaholic și dulapul îți cade în cap. 🙂 Iar dacă asta ți s-ar întâmpla (deși sper că nu), mai târziu vei râde despre asta, așa cum fac eu azi. 😉

Articol proba 18 SuperBlog 2018

Sursă foto: Instagram Answear

Advertisements

One comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.